În timp ce administrația vorbește despre proiecte, strategii și „dezvoltare”, pe Strada Grecilor (Strada de Sus) realitatea arată ca după bombardament. Noroi până la glezne, șanțuri adânci cât să-ți lase mașina fără suspensii și un carosabil care pare mai degrabă pistă de off-road decât drum urban.
Imaginile postate de un cetățean revoltat spun totul: roți afundate, rigole inexistente, apă băltită și un drum care, la fiecare ploaie sau dezgheț, se transformă într-un amestec toxic de nămol și nervi.
„Cum pot să îmi bag mașina în curte? Trebuie să o las pe Avram Iancu. Mașina mea fiind joasă, toată o stric! Rușine!!!”
Nu este o exagerare. Urmele adânci din carosabil arată clar că traficul obișnuit a devenit un test de anduranță pentru orice șofer. Suspensii, planetare, praguri – toate devin victime sigure ale indiferenței administrative.
Întrebările care dor:
- De ce o stradă locuită este lăsată în această stare?
- Unde sunt lucrările de întreținere?
- Unde este drenajul?
- Cine își asumă eventualele pagube produse autoturismelor?
Ludușul nu este o comună izolată de lume. Vorbim despre un oraș care ar trebui să ofere condiții decente de trai contribuabililor săi. Oamenii plătesc taxe, impozite, autorizații, dar primesc în schimb… șleauri.
„Răbdare, că se face”
Este replica eternă. Doar că, pentru locuitorii de pe Strada Grecilor, „se face” pare o promisiune care se topește la primul soare și se scufundă la prima ploaie.
Drumul nu este doar o problemă de confort. Este o problemă de:
- siguranță rutieră
- acces pentru ambulanță sau pompieri
- degradare a bunurilor personale
- respect față de cetățeni
Administrația locală are obligația legală de a asigura întreținerea infrastructurii publice. Nu este un favor. Este o responsabilitate.
Până atunci, pe Strada Grecilor, roțile sapă, nervii fierb, iar noroiul devine simbolul unei administrații care pare să fi uitat că orașul începe la poarta oamenilor.
