Există fotografii care nu imortalizează doar clădiri sau peisaje – ci un timp. O stare. Un oraș care respira altfel. Privind această imagine de epocă cu Târgu Mureș, ne întoarcem, parcă, într-un film derulat lent, unde oamenii se salutau pe stradă, iar liniștea avea altă densitate.
Cartierele de blocuri, proaspăt ridicate în anii de avânt urbanistic, stăteau mândre sub soarele care părea mereu blând. Parcul central, cu aleile sale bordate de copaci drepți și tăcuți, era loc de plimbare, de gânduri, de visare. Clădirile-simbol – Hotelul Grand, Cetatea Medievală, Palatul Culturii – toate păreau mai vii, pentru că oamenii aveau mai mult timp să le privească, să le simtă.
Străzile largi, tăiate parcă din liniar, găzduiau mașini rare și elegante, iar vitrinele magazinelor aveau un farmec pe care azi îl regăsim doar în filme sau în poveștile bunicilor. O lume fără reclame luminoase, dar plină de culoare în felul ei – cu flori la geamuri, uniforme școlare și înghețată vândută la colțul pieței.
Târgu Mureșul de altădată nu era perfect. Dar era al nostru. Trăit simplu, dar intens. Cu copii care alergau liberi pe esplanade, cu muncitori care ieșeau de la fabrică la ora fixă și cu serbări care umpleau cinematografele și sălile de cultură.
Astăzi, orașul s-a schimbat. Dar undeva, printre betoane și afișe moderne, încă mai răsună ecoul unui claxon de Dacie 1300 și râsul copiilor care se jucau cu cercul pe asfalt.
Aceasta nu e doar o fotografie. E o ușă deschisă către un timp în care Târgu Mureș era inimă, răbdare și poveste.
#TârguMureșDeAltădată #NostalgieUrbană #AmintiriDinOrașulMeu
