În județul Mureș, presa locală nu mai este câinele de pază al democrației. Este, mai degrabă, o pisică tolănită la picioarele primarilor, hrănită lunar cu firimituri sub forma unor „contracte de promovare” de 200–300 de lei. Ceea ce ar trebui să fie o activitate jurnalistică onestă, cu rol de verificare a puterii, a devenit o rețea de tăceri cumpărate ieftin, de complicități tacite și de lașități perpetuate.
În Mureș, jurnalismul nu mai investighează. Nu mai întreabă. Nu mai cere răspunsuri. Nu mai deranjează. Presa se mulțumește să copieze comunicate de presă și să pozeze în „informator public” în timp ce devine, de fapt, agentul de imagine al celor pe care ar trebui să-i verifice. De ce? Pentru 200 de lei pe lună. Atât valorează tăcerea. Atât valorează „colaborarea”. Atât valorează onoarea.
Jurnaliști care altădată se băteau cu pumnul în piept că sunt independenți au devenit contabilii obedienți ai primăriilor, trimițând lunar facturi pentru „articole de promovare” în care primarii sunt prezentați ca eroi, iar problemele comunității sunt închise sub preșul tăcerii. Iar dacă apare cineva care îndrăznește să întrebe, să critice, să demonteze aparențele — este imediat izolat, atacat sau ignorat.
Această presă de casă este principala vinovată pentru perpetuarea corupției, a incompetenței și a imposturii din administrația publică locală. Atunci când o Primărie atribuie contracte dubioase, nimeni nu scrie. Când o școală se prăbușește, presa se uită în altă parte. Când un director este numit politic, în ciuda incompetenței, jurnaliștii aplaudă în cor.
Este o rușine. Și este o complicitate.
Corupția din Mureș nu este doar politică. Este și jurnalistică. Este o corupție a cuvântului, a adevărului și a responsabilității sociale. Este rezultatul unei prese care a ales să fie parte a sistemului pe care trebuia să-l combată.
Acest articol nu este un atac la persoană. Este un semnal de alarmă. Este un apel la trezire. Pentru că, dacă presa nu își face datoria, dacă presa devine parte din problemă, atunci nu mai există nicio speranță pentru transparență, corectitudine și progres în județul Mureș.
Nu e suficient să avem microfoane, camere și pagini de Facebook. Avem nevoie de conștiință, curaj și coloană vertebrală. Până nu le vom recăpăta, vom rămâne captivi într-un județ în care adevărul este de vânzare, iar minciuna — subvenționată din bani publici.
Andrei Stănescu
www.stiri-mures.ro
