Inteligența artificială și poezia s-au întâlnit joi seara, la Festivalul Internațional de Carte Transilvania 2026, într-o dezbatere care a pornit de la o întrebare simplă, dar deloc ușoară: poate AI să scrie poezie adevărată?
Sociologul Vasile Sebastian Dâncu și poetul Ion Mureșan au discutat, în Lounge-ul oficial FICT, despre felul în care tehnologia schimbă literatura, autorul și cititorul. Evenimentul a marcat și lansarea volumului „Literatura în era inteligenței artificiale. Poate AI să fie poet?”, semnat de Vasile Sebastian Dâncu și apărut la Editura Școala Ardeleană.
Discuția a mers dincolo de entuziasmul sau teama produse de noile tehnologii. În centrul ei s-a aflat chiar problema creației: unde se termină imitația și unde începe poezia?
Inteligența artificială și poezia, între experiment și creație
Vasile Sebastian Dâncu a povestit că volumul său nu s-a născut dintr-un plan foarte precis, ci mai degrabă din curiozitate.
„Această carte este o întâmplare, așa cum viața mea e făcută, în cea mai mare parte, din întâmplări”, a spus acesta.
Sociologul a explicat că a vrut să înțeleagă mai bine mecanismele prin care se naște literatura și legătura acesteia cu spațiul social.
Inteligența artificială a devenit, în această ecuație, o provocare firească.
„Se scrie foarte multă poezie cu ajutorul AI-ului. M-am gândit că această realitate există deja, chiar dacă nu o vedem”, a afirmat Dâncu.
De aici a pornit una dintre întrebările centrale ale serii: dacă un text generat de AI seamănă cu o poezie, înseamnă automat că este poezie?
Testul Ion Mureșan pentru poezia „adevărată”
Momentul cel mai interesant al întâlnirii a fost experimentul construit în jurul poemului „Clopotul dus la reparat”.
Textul a fost analizat pornind de la cinci criterii formulate de Ion Mureșan pentru a diferenția poezia autentică de simpla reproducere a unor semne exterioare ale poeziei.
Prima întrebare: poetul construiește o lume sau doar enunță o temă?
A doua: imaginea centrală este esențială pentru text sau reprezintă doar un ornament?
A treia: poemul ne spune ce simt oamenii sau reușește să ne facă să simțim?
O altă diferență importantă ține de contradicție. Literatura adevărată poate lăsa tensiunile nerezolvate, în timp ce textele generate de inteligența artificială tind, potrivit discuției, să caute simetria și rezolvarea.
Ultimul criteriu este cel mai personal: după lectură, se schimbă ceva în felul în care cititorul privește lumea?
Poate AI să fie poet?
Întrebarea nu a primit un răspuns simplu.
Vasile Sebastian Dâncu a vorbit despre „literatura probabilului”, în care inteligența artificială combină modele, structuri și soluții existente pentru a produce un text plauzibil.
Dar tocmai aici intervine autorul.
Un scriitor poate primi o mie de variante generate de AI, însă valoarea poate apărea tocmai în alegerea, respingerea și filtrarea lor.
Concluzia formulată în timpul întâlnirii a fost una care lasă loc omului în centrul procesului creativ:
„Scriitorului nu i se ia nimic. Un poet care alege și filtrează o singură variantă bună din cele o mie generate de AI va deveni, la rândul lui, valoros.”
Discuția dintre Vasile Sebastian Dâncu și Ion Mureșan a arătat că relația dintre inteligența artificială și poezie nu poate fi redusă la o confruntare între om și mașină.
Poate că întrebarea importantă nu este dacă AI poate scrie un text care seamănă cu o poezie, ci dacă acel text poate construi o lume, poate păstra contradicția și poate schimba ceva în cititor.
Festivalul Internațional de Carte Transilvania este realizat în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca.
StiriMures.ro este partener media al Festivalului Internațional de Carte Transilvania.
