România intră, din nou, în manualele de bune practici… la capitolul cum să afectezi grav zeci de mii de tineri pentru a economisi aproape nimic. Sub bagheta magică a lui Ilie Bolojan, supranumit deja pe holurile facultăților Monosprânceană – tăietorul de facilități, statul român a reușit performanța rară de a lovi frontal studenții, obținând în schimb o economie bugetară absolut spectaculoasă: 0,0021%. Da, ați citit bine. Nu 2%. Nu 0,2%. Nici măcar 0,02%. Zero virgulă zero zero două unu la sută.
Pentru această economie colosală, reducerea de 90% la transportul feroviar a fost „optimizată” astfel încât studenții să mai circule doar pe ruta centru universitar–domiciliu. Practic, tinerii pot merge acasă… și atât. Internship? Practică? Conferință? Concurs? Festival cultural? Competiție sportivă? Vizită academică?
Nu sunt prevăzute în schema de austeritate. Educația completă e un moft.
Cifrele care strică povestea eroică
În anul 2025, contravaloarea călătoriilor studenților cu reducerea de 90% a fost de aproximativ 179 milioane de lei. În 2024, când reducerea se aplica pe toate rutele, suma a fost de circa 194 milioane de lei. Diferența? Aproximativ 14 milioane de lei.
Rezultatul final: bugetul de stat a fost salvat cu mai puțin de 0,0021%. Practic, o sumă care nu mută niciun ac din busola finanțelor publice, dar care a mutat decisiv viețile studenților într-o zonă de limitare, frustrare și inechitate.
O măsură fără precedent… în sens negativ
Ironia supremă este că această facilitate exista fără limitări de traseu încă din 1995. Trei decenii mai târziu, cineva a descoperit brusc că studenții „costă prea mult”. Nu pensiile speciale. Nu sinecurile. Nu risipa cronică.
Nu. Biletul de tren al studentului a fost veriga slabă din lanțul bugetar.
Efectele reale, ignorate elegant
Limitarea transportului nu a produs doar o economie microscopică, ci:
- a blocat accesul la stagii de practică și internship în alte orașe;
- a redus participarea la evenimente educaționale, științifice și culturale;
- a creat haos inclusiv în sistemele de emitere online a biletelor;
- a transformat mobilitatea studenților într-un privilegiu, nu într-un drept.
Dar, desigur, toate acestea sunt detalii neimportante când obiectivul suprem este bifarea unei „măsuri de austeritate” într-un raport guvernamental.
Concluzia
Sub conducerea reformatorilor de carton, România a demonstrat că poate afecta profund un segment esențial al societății pentru o economie bugetară mai mică decât o eroare de rotunjire.
Studenții pierd oportunități. Educația pierde coerență. Viitorul pierde mobilitate.
Bugetul? Bugetul abia dacă simte ceva.
Dar stați liniștiți: pe hârtie, măsura arată impecabil.
Exact genul de reformă care „sună bine”, „arată dur”, dar nu rezolvă nimic.
