Se povestește că în secolul al XIV-lea, pe teritoriul unde astăzi se află județul Mureș, trăiau oameni harnici, dar supuși greutăților unei secete cumplite. Satele din jurul unei vechi cetăți de pe malul râului Mureș sufereau din cauza lipsei de apă. Izvoarele secaseră, iar recoltele se vestejiseră sub arșița nemiloasă a soarelui. Oamenii se rugau necontenit, căutând speranță și ajutor.
Într-o noapte, un bătrân în straie albe, purtând un toiag din lemn noduros, a apărut în visul unui cioban pe nume Ilie, care își păzea turma pe dealurile de lângă satul Suseni. Bătrânul i-a spus:
„Mergi mâine dimineață în mijlocul pădurii și sapă acolo unde vezi trei stejari bătrâni crescând laolaltă. Apa vieții te așteaptă, iar din ea vor bea toți cei însetați.”
Deși temător, Ilie a urmat sfatul bătrânului. Împreună cu sătenii, au pornit să caute locul din vis. Spre uimirea lor, au găsit trei stejari încolăciți unul de altul, de parcă ar fi vegheat acel loc de veacuri. Au început să sape și, după ce și-au adâncit brazdele, un șuvoi limpede de apă a țâșnit din pământ.
Sătenii au sărbătorit minunea, convinși că bătrânul din vis era nimeni altul decât Sfântul Nicolae, protectorul lor. Fântâna a devenit loc de pelerinaj, iar apa sa, numită „Apa Sfântului Nicolae,” era considerată vindecătoare, capabilă să aline nu doar setea, ci și bolile.
Legenda spune că în fiecare an, de ziua Sfântului Nicolae, trei raze de lumină coboară asupra fântânii, iar cei care se roagă acolo cu suflet curat primesc binecuvântări și vindecare. Fântâna miraculoasă este și astăzi pomenită de bătrânii din zonă, care duc mai departe povestea minunii Sfântului Nicolae.
