Familia Craiu a trecut ani în șir prin clipe de teamă, disperare, furie, neputință. Nu e ușor să îți vezi copilul în dureri cumplite, dar e sfâșietor să știi că orice respirație poate fi și ultima. Nu vorbim de o boală incurabilă, vorbim de scolioză. Multora dintre noi ni se pare o afecțiune banală, o încovoiere a spatelui ce apare la bătrânețe ori în perioade bruște de creștere la adolescenți. Deformarea coloanei vertebrale poate fi însă o problemă de viața și de moarte în momentul în care organele interne sunt strânse ca într-o menghină în cutia toracică. Miruna simțea că se sufocă puțin câte puțin la fiecare pas. Plămânii nu-i mai încăpeau în piept, iar viața i se scurgea printre degete.
O intervenție chirurgicală de urgență – realizată de medicul specialist în ortopedie pediatrică Alexandru Thiery într-o clinică privată din București, cu sprijinul financiar al ,,Asociației Salvează o inimă” – i-a redat Mirunei libertatea de a respira, de a se exprima atât prin cuvinte cât și prin dans, de a privi cu încredere spre viitor.
,,Din adâncul inimii noastre, ne străduim să găsim cuvintele potrivite pentru a descrie călătoria tulburătoare pe care Miruna a parcurs-o, de la momentul deciziei de a o opera până în prezent. Este dificil să exprimăm în cuvinte complexitatea emoțiilor noastre, dar sperăm că povestea noastră va oferi inspirație și speranță celor care trec prin situații similare. În cazul fiicei mele, operația a fost nu doar o intervenție medicală, ci o trecere către o viață nouă, în care durerile și limitările au dispărut. Un astfel de demers era necesar pentru a-i restabili sănătatea fizică și psihică, care suferea în mod vizibil. A fost un drum lung și anevoios.” Ne-a mărturisit tatăl tinerei, extrem de emoționat.
Povestea Mirunei după operație a fost un dans delicat între eforturi și împliniri. Mama a fost cea care i-a fost alături la fiecare pas. Ea a asistat a fost martora tranziției de la suferință la redescoperirea bucuriei de a trăi.
,,Recuperarea a fost o călătorie plină de provocări. Au apărut câteva probleme post-operatorii la plămâni, dar s-au rezolvat. Mulțumim lui Dumnezeu și comunității pentru tot sprijinul! Suntem atât de recunoscători că zâmbetul și râsul, care păreau pierdute de atâta timp în vârtejul durerii, au revenit treptat pe chipul copilului nostru. Exercițiile de kinetoterapie nu au fost întotdeauna ușoare, însă Miruna e o luptătoare și fiecare efort îi este răsplătit.” Ne-a povestit mama tinerei, printre lacrimi de bucurie.
Cea mai mare bucurie a Mirunei e să poată dansa din nou.
,,Viața mea după operație este un dar neprețuit. Am depășit obstacolele și am descoperit o nouă formă de libertate. Pot respira, pot dansa și pot trăi fără constrângeri. Sunt recunoscătoare pentru fiecare persoană care a fost alături de mine în această călătorie și sper că povestea mea poate inspira pe alții să nu renunțe niciodată la speranță.”
Cu toate că încă nu are voie să danseze profesional, Miruna și-a reluat activitățile treptat, sub îndrumarea atentă a doctorului. În prezent urmează un program riguros de kinetoterapie, redescoperind forța și încrederea în sine. Personalitatea ei s-a metamorfozat însă într-una plină de încredere și este mult mai zâmbitoare.
